Aug 03, 2020 Lăsaţi un mesaj

Istoricul dezvoltării vorbitorilor

Istoricul dezvoltării vorbitorilor

Încă din 1877, producătorul de boxe, Erenst Verner, din Siemens, Germania, a obținut brevetul pentru difuzorul cu claxon în mișcare bazat pe legea stângă a lui Fleming' În 1898, Sir Oliver Lodge din Regatul Unit a creat în continuare un difuzor conic bazat pe principiul unui microfon telefonic, care este foarte asemănător cu difuzoarele moderne pe care le cunoaștem. Sir Lodge a numit-o GG, telefonul care urla." Totuși, această creație nu poate fi folosită, deoarece abia în 1906 Lee De Forest a creat tubul de vid triod, iar câțiva ani mai târziu a fost făcut un amplificator utilizabil, astfel încât difuzoarele conului nu au devenit treptat populare până în anii 1930.

Un alt motiv este că a apărut un nou record înregistrat electric în 1921. Are o gamă dinamică mai bună (până la 30 dB) decât înregistrarea tradițională gravată mecanic, obligând oamenii să încerce să îmbunătățească caracteristicile claxonului. În 1923, Bell Labs a decis să dezvolte un sistem perfect de reproducere a muzicii, incluzând noi fonografii și boxe, înregistrări stereo și cartușe MC, metode de înregistrare stereo etc., care au fost create în acest val de comportament. Responsabilitatea grea pentru dezvoltarea de boxe revine celor doi ingineri CW Rice și EW Kellogg. Echipamentele pe care le-au folosit erau inedite la acea vreme, incluzând un amplificator cu tub de vid de 200 de wați, multe înregistrări proprii ale Bell Labs și diferite difuzoare dezvoltate de Bell Labs de-a lungul anilor - cum ar fi Lodge prototipul cornului conului, aerul comprimat corn care folosește diafragma pentru a controla fluxul de aer comprimat, claxonul de descărcare a coroanei (numit conducătorul ionic astăzi) și claxonul electrostatic.

Nu a durat mult timp ca Rice și Kellogg să selecteze două modele dintr-un număr mare de tipuri de conuri și stil electrostatic. Această decizie a făcut ca direcția de dezvoltare a vorbitorului să fie împărțită în două: tradițională și inovatoare. Coarnă în mișcare a bobinei Cornul mobil în mișcare este practic evoluat din cornul stufului. În mijlocul magnetului inelar există o bobină cilindrică. Capătul frontal al bobinei este fixat direct pe con sau diafragmă, însă curentul audio și câmpul magnetic trec prin bobină. Sub rezerva modificărilor, bobina se va mișca înainte și înapoi pentru a provoca conul de hârtie să sune. La începutul apariției difuzorului bobinei în mișcare, deoarece rezistența magnetului permanent era dificil de asortat, designul electromagnetic a fost deseori folosit și o altă bobină a fost înfășurată în magnet pentru a genera câmpul magnetic. Acest design este popular de 20 de ani. Cu toate acestea, coarnele electromagnetice au propriile probleme. De exemplu, impulsul de curent continuu care trece prin bobina electromagnetică produce cu ușurință interferențe de sunet de schimb de 60Hz și 120Hz; iar intensitatea curentului bobinei electromagnetice se schimbă cu semnalul audio, provocând noi factori instabili.

În Marea Depresiune din anii 1930, compania de fonografie Edison' a fost deschisă, iar altele nu au fost mult mai bune. Difuzoarele care aveau nevoie de amplificatoare nu au fost popularizate. Fonografiile vechi ale Victoriei erau încă populare până la cel de-al Doilea Război Mondial. După cel de-al Doilea Război Mondial, economia a decolat și diverse noi accesorii audio au devenit produse populare, iar boxele în formă de con au fost din nou testate serios. În această perioadă de timp, din cauza dezvoltării cu succes a magneților din aliaj puternici, toate boxele mobile ale bobinei s-au schimbat de la electromagnetice la magneți permanenți. Deficiențele trecutului au fost șterse. (Pe lângă magneții de cobalt natural, există magneți Alnico și Ferită, cu excepția fluxului magnetic. Pe lângă densitate, diferitele caracteristici ale magneților naturali sunt superioare. În ultimii ani, difuzoarele de înaltă calitate au adoptat magneți de neodim).

Pentru a face față apariției LP și a pauzei sistemului Hi-Fi, boxele con au căutat inovație în materialele cu conuri de hârtie. Cele obișnuite sunt ca wooferul realizat din materiale mai groase, iar diafragmul ușor și dur este folosit ca bas; poate difuzoarele de diferite dimensiuni sunt asamblate în monomeri coaxiali; există, de asemenea, coarne adăugate în fața basului pentru a deveni un woofer cu claxon comprimat; Există un design care să ascundă claxonul de bas în spatele conului bass. În 1965, britanicul Harbeth a creat o diafragmă din plastic formată sub vid (Bextrene), ceea ce reprezintă un progres major în materiale. Acest produs moale, dar cu coeficient de amortizare ridicat, poate fi văzut în continuare la KEF și la unii vorbitori britanici. Ulterior, Harbeth a creat și o diafragmă din plastic din polipropilenă. Acest material nou are un coeficient mai mare de amortizare internă și este mai ușor. Este încă folosit de mulți vorbitori. Când inginerii proiectează boxe, au două direcții de gândire: wooferul caută o descoperire în structura boxei; wooferul este îmbunătățit de monomer. Deci, unele dintre noile modele apărute în acest moment au fost aproape toate wooferele. Designul cu mai mult succes este un corn electrostatic.

Coarne electrostatice Coarnele experimentale Rice și Kellogg ale Laboratorilor Bell menționate anterior. Coarnele electrostatice pe care le realizează sunt la fel de mari ca un panou de ușă, iar diafragma este făcută din intestinul de porc din folie de aur (plasticul nu este încă pe piață). Când tubul de vid strălucește strălucitor, behemoth-ul auriu strălucitor are efecte hipnotice, iar aerul de laborator este umplut cu mirosul intestinelor de porc și al ozonului. Cei doi oameni de știință s-ar putea gândi la" Frankenstein" iar Bell a făcut din urechi umane moarte. Recorder" ;. Dar, după ce a început să vocaleze, sunetul său glorios și timbrul de viață aproape i-au șocat pe toți. Știau că a sosit o nouă eră. Cu toate acestea, Rice și Kellogg s-au confruntat cu o problemă invincibilă la proiectarea boxelor electrostatice: a fost nevoie de o diafragmă mare pentru a regenera basul complet. În condițiile în care tehnologia era dificil de traversat, Bell Labs a trebuit să apeleze la dezvoltarea de boxe cu con. Această suspensie a făcut Cornul electrostatic a tăcut timp de treizeci de ani. În 1947, un tânăr ofițer naval, Arthur Janszen, a fost desemnat să dezvolte un nou echipament de detectare a sonarului, iar acest echipament a necesitat boxe adecvate. Janszen a descoperit că difuzorul conului nu este liniar, așa că a încercat să facă un difuzor electrostatic și a acoperit o foaie de plastic cu vopsea conductivă ca diafragmă. S-a confirmat dinainte că atât expresiile de fază cât și cele de amplitudine sunt diferite. Janszen a continuat să studieze și a constatat că izolarea plăcii Stator poate evita efectul arcuitor al distrugerii. În 1952, Janszen a realizat producția comercială de woofer electrostatic, care a fost asortat cu woofer AR, care a fost cea mai bună combinație pentru fanii audio la acea vreme.

În 1955, Peter Walker a anunțat mai multe articole despre proiectarea coarnelor electrostatice în cotul GG; Radio World" în Regatul Unit. El a simțit că coarnele electrostatice se nasc cu un răspuns larg și drept și cu o distorsiune extrem de mică. Amplificatorul este mult mai mic.

În 1956, Peter Walker' idealurile au fost realizate pe difuzoare Quad ESL (Quad a fost numit după amplificatorul său timpuriu, Quality Unit Amplifier-Domestic). Corectitudinea sa este apreciată ca noul standard pentru ascultare și ascultare, dar există încă unele probleme care trebuie depășite: lipsa de volum, încărcarea impedanței face ca unele amplificatoare să fie descurajante, lipsa de dispersie și puterea limitată de transport. La începutul anilor 1960, Janszen a participat la compania KLH și a muncit din greu pentru listarea KLH-9. Din cauza dimensiunilor mari ale KLH-9, problema Quad ESL a fost rezolvată. Până la înființarea Infinity în 1968, coarnele electrostatice KLH-9 au fost cele mai bune. Produse Hi-End Realizările Janszen' Cu ajutorul său, difuzoare electrostatice precum Koss, Acoustech și Dennesen au ieșit unul după altul. Roger West, designerul-șef al companiei Janszen, a fondat, de asemenea, Sound Lab.

La lansarea companiei Janszen, RTR a cumpărat echipamentul de producție și a lansat placa electrostatică Servostatic. Infinity' e prima pereche de boxe folosite produse RTR. Janszen și-a schimbat mâinile de mai multe ori, dar nu a dispărut niciodată. Unul dintre sistemele gigantului WAMM de la' s astăzi difuzoare regele-Dave Wilson' s folosește câteva plăci electrostatice proiectate de Janszen. Proiectarea boxelor electrostatice a atras investiții de la mulți producători. Printre cei mai cunoscuți se numără Acoustat, Audio Static, Băutură, Dayton Wright, Sound Lab, Stax și Martin Logan. Acoustat X în sine este echipat cu un amplificator cu tub de vid, care poate emite semnale de înaltă tensiune fără a utiliza un rapel; Drink 2SW este echipat cu un amplificator și controler de înaltă tensiune, precum și o pereche de subwoofere. Deoarece diafragma înaltă de doi metri a Drink 2SW este instalată într-un difuzor eliptic, sunetul este transmis uniform de la deschiderea frontală de către placa de ghidare a sunetului, care poate crea un audio și video tridimensionale foarte tridimensionale. Este recomandat să-l așezați pe ambele părți ale peretelui. Iar opusul este redat.

Designul Dayton Wright este, de asemenea, foarte special. Diafragma este instalată într-o pungă de plastic sigilată cu gaz inert cu hexafluorură de sulf pentru a crește eficiența difuzorului și presiunea sonoră de ieșire. Cel mai scump difuzor electrostatic este HQD Mark Levinson' s. Fiecare canal folosește două difuzoare electrostatice Quad, plus un bass de bandă îmbunătățit și o extensie de frecvență pentru creșterea bass-ului de 24 inci, cu trei post-etapa Mark Levinson ML-2 și crossover electronic, cerând prețul de 15 000 de dolari SUA, a fost într-adevăr ridicat la cer. atunci. Pentru a face față problemei basului produs de diafragme mari, Martin Logan a obținut un mare succes în ultimii ani cu o serie de modele care îmbină basul con. Împreună cu introducerea de noi tehnologii, cum ar fi liniile de întârziere, lentilele acustice și diafragmele în formă de undă, boxele electrostatice au devenit mai multe Cu atât mai amabil, cred că va continua să existe.


Trimite anchetă

whatsapp

Telefon

E-mail

Anchetă